Ortodox Roman Din Targu Mures

În 1750, episcopul Petru Pavel Aaron făcea o nouă arondare a protopopiatelor din dioceza Făgăraşului. Se desfiinţează protopopiatul Sânmărtinului de Câmpie, a Cerghidului Mare, "a juratului din Erdo-Szent-Gyorgy şi a Ungheniului, şi apăreau altele noi: cel al Iernutului, Gurghiului şi al Apalinei. Acestea din urmă presupunem că s-au înfiinţat mai târziu, pentru că protopopiatul Ungheniului funcţiona şi în anul 1759, când Gheorghe Maior ţinea Soborul bisericesc la Corunca şi se semna "preot a M(ureş) Vasarheiului, ţietor în eparhie(a) Miraşteului". În Conscripţia Biserica greco-catolică în jurisdicţiile secuieşti la 1755, aproape toate bisericile din Ardeal figurau ca unite: Ungheniul, "Nyaradto, erau 75 familii, o biserică, preoţi, în sens de "protopop", Popa Ieremia Laszk, popa Peter şi popa Iuon, adică 3 preoţi fegenşi (în funcţie). Protopopului Nicolae Tacşa din Moreşti i se intenta proces sub acuzaţia de convertire la ortodoxie a unor sate de pe Valea Nirajului. În anul 1778, îl găsim la închisoare, iar în anul 1780, episcopul Blajului, Grigore Maior, cerea eliberarea protopopului Nicolae, pe motiv că s-a convertit la religia greco-catolică. Pe la 1809, Protopopiatul ortodox era la Sângeorgiu de Pădure, unde îl găsim ca protopop şi preot pe Vasilie Pantea. Vasile Pantea, în 1814, se mută la Târgu-Mureş, unde se înfiinţa protopopiatul "Murăş Secului" (Scaunul Mureş n.n.), cum reiese dintr-o însemnare: "Scriind eu în 1814 aprilie 26, care o şi iscălesc cu iscălitura mea Vasilie Pantea, paroh Mureş Vasarhei şi protopop Mureş Secului, înfiinţată, aici fiind în Jungţie"(funcţie).